Am dat Brașovul pe București

Născută în Buzău, mutată în Breaza la 14 ani pentru a încerca armata cu degetul (a se citi absolventă de Liceu Militar), continuând călătoria cu o mutare scurtă în Brașov, 3 ani de Psihologie au trecut foarte rapid când ai 20 de ani și iubești să înveți despre oameni. A urmat o despărțire grea de un oraș atât de minunat cum este Brașovul, însă profesia mă striga mult prea tare și nu am putut să rezist.

Când am început Facultatea de Psihologie la Universitatea Transilvania, tot ce îmi imaginam că voi face în viața asta și pentru ce studiam foarte conștiincios era pentru a deveni psihoterapeut. La finalul celor 3 ani de facultate, eram îndrăgostită iremediabil de Psihologia clinică și, în ideea de a face evaluări psihologice și de a pune psiho-diagnostice, mi-am găsit curajul să plec dintr-un oraș frumos într-unul aventuros. Așa am ajuns în București, unde am dat admitere la Masterul de Psihologie clinică la Universitatea București, dar nu am reușit să intru. Astfel, am început primul master, cel de Psihologie aplicată în domeniul securității naționale, la Universitatea București. Mă gândeam că ar fi posibil să mă reîntorc totuși în armată pentru a lucra ca psiholog.

Aproximativ un an am gândit așa, până când viața din București mi-a insuflat o idee măreață: că aș putea să devin ceea ce îmi doresc cu adevărat să devin :)) Așa că m-am înscris la Masterul de Psihoterapii Cognitiv-comportamentale, pentru că a face terapie cu oamenii era totuși prima mea dragoste.

După ce am absolvit acest master, Universul și, culmea, un fost coleg din armată mi-au pus o întrebare definitorie pentru următorii 15 ani din viața ce urma: „Vrei să lucrezi cu un copil cu autism?”

Răspunsul a fost DA și, apoi, am aflat ce este autismul și cum se lucrează cu această tulburare de dezvoltare. Despre aceste lucruri aproape că nu învățasem nimic în toate formările anterioare, așa că au mai urmat încă două mastere.

A urmat Masterul de Consiliere și Psihologie clinică și Masterul de Analiză Comportamentală Aplicată. Cred că pot spune deja despre mine cât de mult îmi place să știu lucruri, dar și să înțeleg exact „de ce”, de exemplu, de ce un copil nu se poate abține, de ce nu înțelege timpul etc., și să pot explica și altora.

Masterul de Analiză Comportamentală Aplicată a fost un master în limba engleză, desfășurat în țară, unde am fost prima generație de cursanți din România. Practic, persoanele cu acest master pot susține ședințe de coordonare pentru echipele de terapie ale copiilor cu autism, ADHD etc. Acest master a venit ca o confirmare și o încununare a tuturor lucrurilor pe care le-am învățat în cei 8-9 ani de lucru cu copiii cu autism, timp în care am avut ocazia să învăț de la cei mai buni specialiști din România.

După 4-5 ani de muncă directă cu copii cu autism și alte tulburări psihice, precum ADHD, retard și întârziere în dezvoltarea limbajului, am început să susțin cursuri de formare pentru specialiști care își doreau să învețe cum să lucreze cu astfel de dificultăți. Am avut șansa să lucrez și într-o asociație de top din România, Asociația Helpautism. Spun șansa pentru că am învățat enorm de multe lucruri atât despre profesia mea, cât și despre organizarea și administrarea unui ONG, despre politicile sociale, despre cum descoperi o nevoie într-o țară și cum o duci treptat către autorități pentru a o transforma în lege, și nu în ultimul rând, despre relațiile interumane.

După 4-5 ani de lucru direct cu copii cu autism și alte tulburări psihice de tip ADHD, retard, întârzieri în dezvoltarea limbajului, am început să susțin cursuri de formare pentru specialiști ce își doreau să învețe cum să lucreze cu astfel de dificultăți. Am avut șansa să lucrez și într-o asociație de top din România în domeniul autismului. Spun șansa pentru că am învățat enorm de multe lucruri atât despre profesia mea, cât și despre organizarea și administrarea unui ONG, despre politicile sociale, despre cum descoperi o nevoie într-o țară și cum o duci treptat către autorități, pentru a o transforma în lege.

Am avut ocazia să evaluez foarte mulți copii cu vârsta între 1 și 20 de ani, numărul cazurilor copiilor cu autism modificându-se de la 1 din 69 de copii în 2012, când am intrat eu în acest domeniu, la 1 din 36 când am intrat eu în concediu de creștere copil. Chiar dacă autismul a fost cel mai întâlnit diagnostic în cadrul evaluărilor, am avut șansa să cunosc mai bine și alte tulburări de neurodezvoltare.

Deși sunt o introvertă cu acte în regulă, faptul că am spus „da” provocărilor m-a ajutat să dobândesc mai mult curaj în a susține prezentări în fața unor grupuri din ce în ce mai mari de oameni și, astfel, să pot împărtăși din experiența și bunele practici pe care le aveam la Help Autism.

Am prezentat la Conferința Internațională ABA și la IACB, teme ce țin de dezvoltarea copilului, despre autism, ADHD, despre unul dintre centrele pe care le-am coordonat la un moment dat (Centrul HESI), un proiect inovator marca Help Autism, ce își dorea să îi ajute pe copiii cu autism să se integreze cu mai mare ușurință în colectivitate.

Bineînțeles că primele prezentări nu au ieșit ca discursurile de la TED, însă fiecare experiență m-a ajutat să-mi fie puțin mai ușor la următoarea și să mai cresc puțin încrederea în mine.

În 2022 am devenit mamică și au urmat 2 ani în care m-am concentrat pe copilul meu mai mult decât pe copiii altora. Am început o pagină de Instagram în care povesteam despre etapele dezvoltării bebelușilor și despre experiențele mele ca mamă. Pagina a fost foarte bine primită și a crescut considerabil, deoarece există o nevoie mare de informație tradusă și explicată pentru a fi ușor de înțeles. În timp ce ajutam alte mămici, simțeam că mă ajutam și pe mine, să fac parte dintr-un grup și să fiu folositoare.

Experiența din ultimii 2 ani, combinată cu experiența de muncă anterioară, m-au ajutat să fac o mică schimbare de carieră. Astfel, acum ofer servicii de psihoterapie și grupuri de suport pentru mămici, pe lângă consilierea părinților în etapele dificile care pot apărea în creșterea copiilor lor.