Pana la 3 ani, baza pentru viitoarele achizitii intelectuale este dezvoltarea abilitatilor motorii fine si grosiere, a atasamentului sigur si a capacitatii de autoreglare. Copiii care au oportunitatea de a explora liber, de a se juca si de a interactiona cu adulti disponibili emotional vor avea un start mai sanatos si mai solid pentru invatarea academica ulterioara.

E usor sa iei apararea unui copil pasnic, care nu este agresiv si care este lovit de catre ceilalti.

Dar cum sa ii aparam incat sa nu le transmitem ideea ca nu sunt in siguranta in interactiunile tensionate si ca ei nu se pot descurca in ele? Povestesc mai multe in articol.

Experienta mea in legatura cu plecarea a fost relativ usoara. Nu am simtit anxietate, nu am stat cu gandul la ei, nu m-am consultat cu Tibi non stop. De fapt deloc. M-a ajutat ca Tibi se ocupa deja de Iustin la fel de mult ca si mine, nu trebuie sa ma intrebe nimic nici cand sunt acasa.

Astazi o sa va povestesc despre SOMN, somnul lui Iustin in primii 2 ani. Somnul a fost pentru mine cea mai grea parte din rolul de parinte. Desi inainte sa devin mama m-am gandit realist ca voi dormi mai putin si ca imi va fi greu, nu am putut cuprinde cu mintea de atunci cat de greu urma sa imi fie.

Astazi o sa va povestesc despre SOMN, somnul lui Iustin in primii 2 ani. Somnul a fost pentru mine cea mai grea parte din rolul de parinte. Desi inainte sa devin mama m-am gandit realist ca voi dormi mai putin si ca imi va fi greu, nu am putut cuprinde cu mintea de atunci cat de greu urma sa imi fie.

Mulți părinți se confruntă cu dificultăți în stabilirea limitelor, adesea din teama de conflicte sau confuzie legată de rolul lor. Este esențial ca părinții să înțeleagă că limitele nu impun comportamente specifice ale copilului, ci stabilesc acțiunile pe care ei înșiși le vor lua pentru a gestiona comportamentul. Aceste reguli clare oferă un cadru sigur și previzibil, ajutând copilul să înțeleagă comportamentele acceptabile. Comunicarea empatică și aplicarea consecventă a limitelor contribuie la crearea unui mediu armonios, unde copilul se poate explora în siguranță.

Temperamentul copiilor joacă un rol crucial în modul în care părinții își adaptează stilul de parenting și reacțiile. Această interacțiune poate face educarea copilului mai ușoară sau mai provocatoare, în funcție de nivelul de activitate, adaptabilitate, reacțiile emoționale și sensibilitatea fiecărui copil. Înțelegerea acestor trăsături poate ajuta părinții să dezvolte strategii de parenting adecvate și să creeze un mediu armonios. De asemenea, este important ca părinții să fie conștienți de propriul temperament, deoarece acesta influențează modul în care răspund nevoilor copilului. Acceptarea diferențelor de temperament între părinți și copii este esențială pentru a construi o relație pozitivă și sprijinitoare.

Conectarea cu un copil sub 3 ani se bazează pe crearea unui mediu sigur și plin de iubire, implicându-se activ în viața lui. Timpul de calitate, contactul fizic și emoțional, și participarea la activități interactive sunt esențiale pentru întărirea legăturii și dezvoltarea unei relații sănătoase. Părinții trebuie să fie atenți la nevoile emoționale ale copilului, să ofere confort și să mențină rutine constante pentru a asigura un sentiment de siguranță. Respectarea individualității copilului, păstrarea calmului și răbdării în interacțiuni sunt, de asemenea, cruciale pentru a construi o conexiune profundă și de încredere.

Accesele de furie, sau tantrumurile, sunt reacții emoționale intense ale copiilor, frecvente în perioada 2-4 ani. Aceste izbucniri pot fi cauzate de frustrări legate de dorințele nesatisfăcute și de lipsa abilității de autocontrol emoțional. Tantrumurile pot îndeplini funcții precum comunicarea nevoilor, eliberarea tensiunii emoționale și obținerea atenției părinților. Este important ca părinții să stabilească limite clare, să ofere alternative de exprimare a emoțiilor și să asigure un mediu de siguranță și sprijin. Dacă tantrumurile devin persistente sau agresive, consultarea unui specialist poate fi necesară pentru a găsi soluții adecvate.

Anxietatea de separare este o parte normală a dezvoltării copilului, semnalând o legătură emoțională puternică cu figura de atașament. Aceasta ajută la dezvoltarea siguranței și supraviețuirii, stabilind o bază pentru relații viitoare sănătoase. Deși poate fi o provocare emoțională pentru părinți, înțelegerea acestei anxietăți și gestionarea ei prin rutine consistente, întărirea atașamentului și comunicare deschisă pot contribui la adaptarea copilului. Părinții pot găsi soluții prin educație, suport din partea altora și prin îngrijirea de sine, ajutându-și astfel copiii să facă față mai ușor anxietății de separare.

Te simți copleșit de anxietate când copilul tău de 2 ani se manifestă plenar, cu toate părțile lui, pozitive și negative? Nu ești singur. Mulți părinți se luptă cu "terrible twos", fără să înțeleagă că această etapă este de fapt o oportunitate extraordinară de creștere și conectare. Descoperă cum poți transforma anxietatea în înțelegere și cum să-ți însoțești copilul într-un mod autentic și sănătos, vindecând în același timp propriile răni din copilărie.