Copilul lovit vs copilul care loveste
Imagineaza-ti scena: doi copii de doi ani se joaca linistiti, cand dintr-o data unul dintre ei il loveste pe celalalt. Cel lovit incepe sa planga, parintele intervine, iar emotiile sunt la cote maxime.
Ce e de facut? Cum ii ajutam pe amandoi?
Fie ca ai un copil care loveste, fie ca ai un copil care este lovit frecvent te inteleg. Majoritatea parintilor cu care colaborez se incadreaza in una din aceste 2 categorii la un moment dat. In acest articol te voi ajuta sa intelegi si tu de ce copilul tau procedeaza asa cum o face.
Pana la varsta de trei ani, copiii sunt in plina dezvoltare emotionala si cognitiva. Ei inca invata cum sa-si exprime emotiile si cum sa interactioneze cu ceilalti. Lovitul nu este un semn de agresivitate intentionata, ci mai degraba o forma de comunicare insuficient dezvoltata.
Cum sunt vazuti in societate cei doi copii?
Adesea, copilul care loveste este etichetat rapid ca fiind „rau” sau „agresiv”, in timp ce copilul lovit este vazut ca “mai bun” si „victima”. Aceasta perspectiva nu este corecta, deoarece ambii sunt copii mici care inca invata sa gestioneze relatiile si emotiile. Cel care loveste nu este un copil-problema, ci unul care are nevoie de ghidaj pentru a invata cum sa-si exprime emotiile altfel. La fel, copilul lovit nu este lipsit de putere, ci are nevoie sa inteleaga cum sa reactioneze si cum sa-si exprime propriile limite.
Atunci cand privim situatia prin aceasta lentila, putem sa ii ajutam pe amandoi sa se dezvolte armonios, fara etichete care sa le influenteze imaginea de sine. In loc sa ne grabim sa impartim rolurile de „rau” si „bun”, putem sa vedem aceasta interactiune ca pe o oportunitate de invatare pentru fiecare dintre ei.
Printre motivele pentru care un copil loveste se numara:
Frustrarea – nu stie cum sa exprime ce simte si recurge la un gest impulsiv.
2. Lipsa limbajului dezvoltat – daca nu poate spune „nu vreau” sau „e al meu”, poate apela la lovituri pentru a-si face inteles punctul de vedere.
3. Explorarea reactiilor – unii copii lovesc pur si simplu pentru a vedea ce se intampla si cum reactioneaza ceilalti.
4. Oboseala sau suprasolicitarea – cand sunt obositi, copiii au mai putina rabdare si mai putin control asupra impulsurilor.
Ce simte copilul lovit?
Cand un copil este lovit, reactia lui poate varia. Unii plang imediat, altii se retrag, iar unii incearca sa loveasca inapoi. Indiferent de reactia lui, copilul lovit are nevoie de sprijin si validare emotionala. „Te-a durut, vad ca esti suparat. Sunt aici cu tine.” Este important sa nu-i spunem „Nu s-a intamplat nimic” sau „Nu plange”, pentru ca astfel ii minimalizam trairea.
Cum intervenim corect?
Fie ca ai un copil care a fost lovit sau unul care a lovit, abordarea blanda si consecventa este cheia. Iata cateva strategii eficiente:
1.Calmarea copilului lovit, pentru ca la el situatia este mai grava/dureroasa lui ii oferim confort, il putem lua in brate, proteja "la locul faptei" incat sa ii dai copilului mesajul ca nu este o situatie de care sa fugim. E bine sa ramana acolo, alaturi de tine si daca este cazul te poti pune intre copilul tau si celalat copil, la inceput poti spune tu frazele ce stabilesc limite "Stop!", "Nu e ok sa lovesti.", "Nu te las sa ma lovesti." si pe masura ce emotiile se domolesc parintele trebuie sa inainteze catre rezolutie, catre rezolvarea acelei probleme. "Hai sa vedem cum putem rezolva situatia aceasta." sau "Hai sa vedem cum putem sa facem incat sa fiti amandoi multumiti." Treptat, pe masura ce aceste lucruri se repeta parintele il incurajeaza si pe copil sa spuna anumite replici, cuvinte, gesturi, chiar daca il protejeaza corporal de o alta posibila lovitura. E foarte important sa oferiti incredere copilului, ca acestea sunt situatii normale, chiar daca neplacute si ca se pot rezolva. E usor de inteles de ce copilul poate ajunge sa evite "ciocnirile sociale" daca inca de la inceput parintele il ia din ele, pentru ca acel copil nu dezvolta abilitati si dezvolta o incredere scazuta in el ca se poate mentine in siguranta.
E foarte bine sa-l iei in brate, arata-i ca ii intelegi durerea si ofera-i siguranta si sa nu minimiza sentimentele lui de neplacere. Nu il arunca in mijlocul interactiunilor neplacute fara abilitati si validare, nu ii spune "Hai ca nu ai patit nimic".
Ce as mai adauga este sa nu iti induci copilul in eroare de interpretare sociala cand tu observi ca un copil l-a impins intentionat si tu ii spui "Nu a vrut." Acest mesaj il face sa se indoiasca de intuitia lui, pentru ca el simte cand un lucru i se face cu intentie si cand i se face neintentionat, insa are nevoie de interpretarea ta de adult ca sa fie sigur de aceste interpretari. Deci ajuta-l sa citeasca corect intentiile celuilalt, asta nu inseamna ca il invinovatim pe celalalt. Nu spune "El e de vina ca te-a impins" (asta e o judecata) ci spunem "Te-a impins pentru ca vroia sa treaca in fata ta la tobogan. Nu e ok, putea sa iti ceara voie." (descrierea situatiei)
2. Adresarea comportamentului copilului care a lovit fara sa-l pedepsim sau sa-l rusinam, il ajutam sa inteleaga ca lovitul nu este o optiune: „Vad ca ai fost suparat, dar nu lovim. Poti spune «nu vreau» sau poti cere ajutor.”
3. Oferirea unei alternative, ii putem arata cum poate rezolva situatia altfel: „Daca vrei jucaria, poti spune "Pot sa o iau dupa tine?" sau "Poti sa ceri ajutorul unui adult."
4. Putem preveni episoadele viitoare, mai ales daca stim ca un copil are tendinta sa loveasca cand e obosit sau infometat, putem incerca sa evitam aceste situatii oferindu-i pauze, gustari sau momente de relaxare.
Efectele negative ale supraprotectiei copilului lovit
Cand un copil este lovit, instinctul parintelui este fie sa-l scoata complet din acel mediu, fie sa intervina constant pentru a-l proteja. Desi aceste reactii sunt de inteles, ele pot avea efecte negative daca raman aceleasi pe termen lung.
De ce?
Pentru ca copilul nu invata sa-si puna singur limite, daca parintele intervine mereu, copilul nu are sansa sa exerseze exprimarea propriilor limite si sa spuna „nu” atunci cand este nevoie. E de preferat sa intervina doar cand este absolut nevoie si apoi sa ii faca spatiu si copilului sa repete ce a auzit si vazut ca face parintele in apararea lui.
Poate dezvolta convingerea ca el nu este capabil sa faca fata situatiilor sociale singur, daca niciodata nu a facut-o.
Poate ajunge sa depinda de adult pentru a se apara si simti in siguranta, si in situatii pe care ar putea sa le gestioneze si singur daca i s-ar da sansa sa invete cum. La inceput, mai ales cand copilul este mai mic el are nevoie de tot sprijinul si suportul parintelui, insa dupa multe exersari impreuna de cum sa ma protejez de un copil care ma loveste, parintele il poate lasa si pe el sa faca anumite gesturi sau sa spuna anumite replici si cu fiecare gest copilul va capata incredere ca si el se poate descurca si va indrazni si mai mult.
Daca un copil aude des „Nu te mai juca acolo, sigur te vor lovi”, poate incepe sa evite complet situatiile de socializare, temandu-se ca va fi ranit si va evita interactiunile sociale si sa se desprinda de parinte.
Solutii pentru a sprijini ambii copii
Modelarea comportamentului pozitiv, copiii invata prin imitatie, asa ca este important sa le aratam cum sa gestioneze conflictele intr-un mod calm si respectuos. Daca noi nu ne gestionam emotiile, evitam cu totul discutia inconfortabila sau izbucnim acesta este modelul pe care il vor prelua si copiii nostri.
Validarea emotiilorambilor copii, atat copilul care loveste, cat si cel lovit trebuie sa simta ca emotiile lor sunt recunoscute si acceptate. „Vad ca esti furios” sau „Te-a speriat asta?” sunt fraze utile.
Putem sa-l invatam pe copil autoreglarea prin a-l incuraja sa respire adanc, sa ceara ajutor sau sa gaseasca metode non-agresive de a-si exprima frustrarea.
Copilul lovit trebuie invatat sa puna limite si trebuie incurajat sa spuna „nu”, sa se indeparteze sau sa ceara ajutor atunci cand simte ca o situatie devine inconfortabila.
Prin jocuri de rol, copiii pot invata cum sa interactioneze mai bine si cum sa raspunda situatiilor sociale provocatoare in siguranta si in lipsa emotiilor puternice.
Un mediu previzibil si sigur ajuta copiii sa se simta in control si sa gestioneze mai bine situatiile tensionate, asa ca ii puteti ajuta pe copii sa citeasca indiciile nonverbale ale unui copil cu potential agresiv.
Este nevoie de timp pentru ca un copil sa invete comportamente noi, asa ca abordarea blanda si constanta este esentiala.
Atat copilul lovit, cat si cel care loveste au nevoie de ghidaj, empatie si rabdare. Un copil nu loveste pentru ca „este rau”, ci pentru ca inca invata cum sa gestioneze emotiile si interactiunile sociale. Rolul nostru este sa fim alaturi de ei si sa le oferim un model de reactie calma si empatica si timp sa invete si sa exerseze. Uneori vrem de la copiii nostri sa se schimbe in secunda in care le facem observatie, dar cand vine vorba de noi simtim ca avem nevoie de timp pentru o schimbare. Haideti sa fim empatici si sa le dam timp. Acest lucru poate fi frustrant pentru noi ca adulti, insa noi ne putem gestiona emotiile inconfortabile. Cu timpul si cu sprijinul potrivit, copiii vor invata sa isi exprime emotiile intr-un mod sanatos, fara sa loveasca si fara sa simta ca trebuie sa accepte sa fie loviti.
In articol vorbesc in special despre copii sub 3 ani si in general conflicte ce presupun copii de-o seama. Pentru ca discutia si abordarea va fi diferita cand vorbim de copii mai mari sau cand sunt diferente de varsta mai mari intre cei 2 copii.
