Am participat la primul meu Retreat

Dar nu un Retreat asa cum te-ai astepta, cu yoga si detoxifiere, un Retreat de Brand personal. Am ales sa particip la cel organizat de Manuela Ciugudean pentru ca am terminat programul ei de Brand personal de la A la Z si mi-a placut mult si simt ca m-a ajutat.

Retreatul a fost organizat la Albastru si Origini in Judetul Valcea, Organizat de Manuela si Beatrice Cioara Au participat 21 de femei antreprenor, toate interesate de dezvoltarea brandului lor personal.

Am avut 3 ateliere, de Fotografie de brand personal, Stil personal si Public speaking.

Mi-a placut mult atmosfera si ca spre deosebire de majoritatea evenimentelor in care avem tendinta sa stam pe telefon pe sub masa sau intram putin si ne simtim prost ca ne vede speakerul si iesim, aici eram incurajate si chiar invatate cum sa postam, cum sa ne spunem povestea persoanala, cum sa facem poze incat intratul pe social media sa fie cu rezultate bune pentru brandul personal.

Pentru Partea Fotografie in brand personal am intalnit-o pe Julie de la Julie style Photography care este minunata ca persoana si ca profesionist. Ne-a invatat o multime de trucuri despre cum putem face poze faine cu telefonul, pentru ca putem avea cel mai performant aparat foto profesionist, tot pe telefon punem mana cand vrem sa facem un story. Bonus ne-a facut si ea poze profi, fluide, in miscare, naturale, asa cum este stilul ei. Abia astept sa fac o sedinta foto cu ea in primavara.

Pentru partea de Stil personal in brand personal am intalnit-o pe Sinziana Radulescu, ne-a invatat secrete ce tin de stil, dar un stil normal, al omului de zi cu zi nu stil de vedeta greu de atins si sustinut pe termen lung. Cel mai mult mi-a placut a fost ca ne-a dat feedback personalizat, ne-a analizat forma corpului, culorile potrivite tenului nostru si ne-a ajutat sa fim constiente de cum se vede acum stilul nostru in brandul personal.

Pentru partea de Public speaking am intalnit-o pe Valentina Pufulescu care ne-a invatat trucuri pentru cum vorbim in fata unei multimi dar mai mult ne-a motivat sa ne gasim povestea care ne descrie cel mai bine motivatia din spatele brandului personal. Ne-a pus chiar la treaba, ne-a filmat spunandu-ne povestea, pe care sper sa v-o arat si voua in curand.

Selfie in lumina naturala de la Workshopul sustinut de Julie de la Julie Style Photography

A fost prima mea plecare de acasa, adica sa nu dorm acasa cu baietii mei. A fost si prima experienta a lui Iustin fara mami acasa. Tibi mai plecase 2 nopti si stiam cum e in perspectiva asta. Ca sa pregatim plecarea am facut cateva lucruri in avans care sa il ajute pe Iustin cu aceasta despartire si pe Tibi ca sa il ajute pe Iustin.

Ce am facut:

1. Ne-am asigurat ca Iustin nu va raci. Ma rog, nu aveam chiar cum sa fim siguri de asta dar ne-am straduit sa reducem orice risc pe care il constientizam in legatura cu asta. Adica in saptamana aceea nu l-am dus la gradi si in locuri cu mai multi copii, si am incercat sa nu il expunem nici in locuri cu prea multa lume. Sa aiba grija de un copil bolnav care vrea tot timpul la mama ar fi facut cele 4 zile imposibile.
2. Sa aiba activitati care stim ca ii plac mult de tot planificate in fiecare zi.
3. Sa aiba solutii pentru momentele cele mai sensibile ale lui Iustin, in principal trezitul dupa somnicul de zi cand vrea la mama mai mult ca oricand. Pt acele momente am stabilit ca il va tine mereu imbracat cu hainute potrivite de iesit afara, pentru ca in momentele acelea in care urla e greu de consolat mai ales ca Tibi e oprerat recent la coloana si nu il poate lua in brate si atunci sa poata fi usor de scos afara. (stim cum e la 2 ani cu imbracatul)

Ce am facut ca sa ii facem experienta usoara lui Iustin?
1. Am inceput sa ii spun cate putin despre plecarea mea incepand de luni. Nu am insistat, nu “m-am asigurat ca chiar intelege”, ci doar aruncam cate o pastiluta cu informatie.
2. Am petrecut timp de calitate in care sa ii umplu rezervorul mai ales ca nu l-am dus la gradi am stat ziua mult impreuna.
3. Nu am schimbat rutinele, mai ales la adormirea de seara unde il culca Tibi ne-am straduit sa facem la fel, desi eu am avut tendinta (avand mai liber in cateva seri) sa “compensez” pt lipsa mea si sa zic ca il culc eu. Am considerat ca ii face mai mult rau, desi aparent e bine.
4. I-am facut o carticica, un reper vizual cu poze care sa il ajute sa inteleaga CONCRET ce urmeaza, ce inseamna plecarea mea. Acea carticica am “imputernucit-o” si cu rolul de consolare pt dor, o sa vedeti in video ⬇️

Cum am creat carticica de DOR pentru cele 4 zile cat am fost plecata.

Experienta mea in legatura cu plecarea a fost relativ usoara. Nu am simtit anxietate, nu am stat cu gandul la ei, nu m-am consultat cu Tibi non stop. De fapt deloc 😆🙈 M-a ajutat ca Tibi se ocupa deja de Iustin la fel de mult ca si mine, nu trebuie sa ma intrebe nimic nici cand sunt acasa. 😅 E ceva ce facem inca de la inceput, el a schimbat si primul pampers.

M-am intrebat de cateva ori pe zi, oare cum se simte Iustin, cum se descurca cu dorul in sufletelul lui mic, insa stiam ca este o experienta normala din viata (dorul de mama) si chiar daca este neplacut si poate pe alocuri dureros, stiam ca este o experienta de crestere. Stiam ca este experienta de crestere si ca dupa experienta aceasta va capata mai multa incredere in el ca poate sa gestioneze acest sentiment neplacut. M-am gandit daca am facut tot ce tine de mine ca sa ii facilitez experienta si pentru ca raspunsul a fost DA, anxietatea mea a fost in cote gestionabile.

Insa mentionez ca am facut lucrul acesta cand am simtit eu ca este potrivit pentru mine si noi si nu cand spune altcineva ca e potrivit pentru el. Mentionez asta pentru ca lucrez cu multe mame in terapie pentru care stiu ca este un subiect sensibil, si fiecare simte ca vrea sa plece si nu poate sau nu vrea si “trebuie”, si vreau sa va confirm ca e ok sa va puneti intrebari si sa tatonati gandul “Oare este momentul potrivit pentru mine?”, “Oare este ceea ce am nevoie, ceea ce imi doresc?”, “Simt ca este ok pentru copilul meu?” si cand raspunsul la aceste intrebari merge catre DA, o intrebare aditionala ar fi “Am facut tot ce puteam si tinea de mine sa ii usurez experienta inconfortabila copilului meu?” si daca raspunsul este DA si aici, mergi si relaxeaza-te. Dar nu pentru ca o spun eu, pentru ca o simti tu, ai nevoie, simti ca este momentul potrivit pentru voi.