Știai că parenting-ul poate fi mai greu în funcție de ce tip de temperament are copilul tău?
Temperamentul copiilor influențează profund modul în care părinții își adaptează stilul de parenting, reacțiile și până la urmă propriul temperament. Această interacțiune poate face ca educarea și disciplinarea copilului să ți se pară mai ușoara sau mai grea.
Când spunem *Temperament* ne referim la trăsăturile fundamentale ale personalității unui copil, care influențează modul în care acesta interacționează cu lumea din jurul său. Aceste trăsături sunt în parte moștenite genetic și se manifestă încă din primele zile ale vieții. Temperamentul include aspecte precum nivelul de energie, reacțiile emoționale, capacitatea de a se adapta la schimbări, și modul în care copilul își reglează comportamentul.
O să parcurgem împreună aceste trăsături și eu iți voi oferi exemple care să te ajute să înțelegi mai bine la ce se referă:
Temperamentul se referă la mai multe trăsături care ne influențează modul în care ne comportăm, percepem lumea, gestionăm noutatea și reacționăm.
Temperamentul se referă la Nivelul de activitate, Adaptabilitatea, Reacțiile emoționale, Ritmul, Sensibilitatea,
Când vorbim de *Nivel de activitate*, trebuie să știi ca aceasta se referă la cât de multă energie are copilul. Un copil cu un nivel de activitate ridicat este adesea foarte activ și își folosește energia în mod constant, în timp ce un copil cu nivel scăzut de activitate preferă să fie mai relaxat și mai puțin mișcător.
Când vorbim despre *Adaptabilitate*, trebuie să știi că aceasta indică cât de ușor se adaptează copilul la schimbări și la situații noi. Un copil adaptabil se acomodează rapid cu schimbările de rutină sau mediu, în timp ce un copil mai puțin adaptabil poate necesita mai mult timp pentru a se adapta și poate manifesta frustrare sau anxietate în fața schimbărilor.
Când vorbim de *Reacțiile emoționale*, ne gândim la intensitatea și durata emoțiilor copilului. Un copil cu un răspuns emoțional intens poate fi extrem de bucuros sau extrem de supărat în funcție de situație, în timp ce un copil cu răspuns emoțional mai moderat poate avea reacții mai echilibrate.
Când vorbim despre *Ritmicitate*, ne referim la regularitatea cu care copilul își manifestă nevoile, cum ar fi somnul și alimentația. Un copil cu ritmicitate bună are rutine destul de regulate, în timp ce un copil cu ritmicitate scăzută poate avea un program mai imprevizibil.
Când vorbim despre *Sensibilitate*, vorbim despre măsura în care copilul reacționează la stimuli externi, cum ar fi zgomotele puternice sau schimbările de mediu. Un copil foarte sensibil poate fi afectat ușor de stimuli excesivi, în timp ce un copil mai puțin sensibil poate tolera mai bine acești stimuli.
Când vorbim despre *Starea de spirit*, ne gândim la tendința generală a copilului de a fi optimist și vesel sau mai rezervat și serios. Un copil cu o stare de spirit pozitivă tinde să fie fericit și vesel, în timp ce un copil cu o stare de spirit mai rezervată poate fi mai serios și mai puțin expresiv.
Înțelegerea temperamentului copilului poate ajuta părinții să dezvolte strategii de parenting care se potrivesc nevoilor individuale ale copilului și să creeze un mediu mai armonios și mai sprijinitor. Temperamentul unui copil, joacă un rol crucial în modul în care părintele abordează îngrijirea și educația. De exemplu, un copil cu un temperament activ și energetic poate necesita un stil de parenting mai structurat și mai dinamic, care să includă activități fizice și oportunități de explorare constantă. Părinții acestui copil pot avea nevoie să fie flexibili și să-și ajusteze strategiile pentru a canaliza energia copilului într-un mod pozitiv. În contrast, un copil cu o sensibilitate ridicată sau cu o starea de spirit mai rezervată poate răspunde mai bine la un stil de parenting calm și reconfortant. Părinții pot alege să creeze un mediu mai liniștit și să adopte abordări care să minimizeze stimulii care ar putea provoca anxietate sau supărare.
De asemenea, e important de conștientizat că temperamentul părinților influențează modul în care aceștia răspund temperamentului copilului. Un părinte cu o adaptabilitate mare poate gestiona mai ușor variațiile temperamentale ale copilului, schimbându-și stilul în funcție de nevoile acestuia. Pe de altă parte, un părinte cu un temperament mai rigid poate găsi dificil să se ajusteze la nevoile copilului, ceea ce poate duce la conflicte și frustrări.
Atunci când există nepotriviri între temperamentul copilului și cel al părintelui, gestionarea situațiilor poate deveni mai complexă, aceste nepotriviri de temperament pot duce la conflicte și frustrări. De exemplu, un părinte cu o natură calmă poate avea dificultăți în a gestiona un copil extrem de activ, în timp ce un copil sensibil poate fi afectat negativ de stilul mai strict al unui părinte mai autoritar. In ceea ce privește nivelul de activare, pot apărea diferențe între un copil extrem de activ și un părinte mai liniștit și acestea pot duce la neînțelegeri și la dificultăți în gestionarea energiei copilului și poate aduce multă frustrare pentru părinte. În ceea ce priveste Răspunsul emoțional, un părinte cu un răspuns emoțional calm poate avea dificultăți în a gestiona emoțiile intense ale unui copil care se supără sau se bucură foarte repede și foarte intens. În ceea ce privește Sensibilitatea, diferențele îi pot face pe unii părinți să nu înțeleagă sau să nu răspundă adecvat nevoilor emoționale ale copilului.
În concluzie, conștientizarea și acceptarea diferențelor de temperament sunt esențiale pentru dezvoltarea unei relații armonioase între părinți și copii. Adaptarea stilului de parenting și găsirea unor soluții care să se alinieze nevoilor temperamentale ale fiecărei persoane pot contribui la crearea unui mediu familial echilibrat și sprijinitor
Când conștientizăm că functionăm "defazat" cu copiii în ceea ce privește temperamentul e important să acceptăm această diferență ca o normalitate (fiecare e exact cum ar trebui să fie si niciunul nu ar trebui schimbat) și după acceptare să putem trece mai departe in faza de găsire de soluții, găsirea unor strategii mai eficiente de a răspunde nevoilor copilului, în timp ce părintele își acoperă și cele mai importante nevoi ale sale.
Pentru părinți ai căror copii sub 3 ani au temperament diferit față de al lor, iată câteva sugestii care pot ajuta la gestionarea acestei nepotriviri și la crearea unui mediu familial armonios:
Înțelegeți și acceptați temperamentul copilului, conștientizați și acceptați trăsăturile temperamentale ale copilului dumneavoastră și acordați timp pentru a observa cum răspunde copilul la diferite stimuli și situații. Acest lucru vă va ajuta să dezvoltați o mai bună înțelegere a nevoilor și a preferințelor copilului., observați cu curiozitate ca sa ajungeți sa-l cunoașteți așa cum este el cu adevărat și nu cum credeți dvs ca ar trebui să fie.
Adaptați-vă rutinele și activitățile zilnice, ajustați-vă rutina zilnică pentru a răspunde nevoilor temperamentale ale copilului. De exemplu, dacă copilul are nevoie de mai multă stimulare, integrați activități fizice și jocuri care să canalizeze energia sa. Dacă este un copil mai calm, asigurați-vă că există suficient timp pentru activități liniștite și relaxante.
Stabiliți rutine și structură pentru copiii care preferă regularitate și predictibilitate (în special cei cu ritmicitate scăzută), stabiliți rutine clare și consistente. Acest lucru poate contribui la reducerea anxietății și poate ajuta copilul să se simtă mai în siguranță. Pentru ceilalți introduceți putină spontaneitate si noutate in programul obișnuit pentru a-i acoperi nevoia.
Promovați comunicația emoțională, în cazul în care copilul are un răspuns emoțional intens și părintele este mai calm, este important să validați emoțiile copilului și să le oferiți suport emoțional. Învățați să recunoașteți și să răspundeți la nevoile emoționale ale copilului într-un mod care să le ofere confort și siguranță, nu negați și nu minimizați seriozitatea supărării lui.
Găsiți modalități de relaxare pentru ambii, chiar dacă temperamentul copilului este diferit de al părintelui, și poate fi mai dificil este important să găsiți activități și momente de relaxare care să funcționeze pentru amândoi. De exemplu, dacă părintele este mai liniștit și copilul este foarte activ, asigurați-vă că aveți momente de calm și de relaxare care să ajute la echilibrarea energiei, stați pe bancă în timp ce el se joacă în siguranța aproape de dvs.
Utilizați tehnici de răbdare și flexibilitate și fiți pregătiți să adaptați strategiile de parenting pe măsură ce copilul crește și se dezvoltă. Modul în care se manifestă trăsăturile de temperament se poate schimba cu vârsta, așa că rămâneți flexibili și răbdători pentru a ajusta abordările pe măsură ce este necesar.
Creați un mediu adaptat nevoilor și asigurați-vă că mediul în care copilul își petrece timpul este adaptat temperamentului său. De exemplu, pentru un copil care este foarte sensibil, asigurați-vă că zona de joacă este liniștită și nu copleșitoare și schimbarea se face într-un ritm potrivit pentru el.
Căutați suport și nu ezitați să căutați ajutor din partea altor părinți sau profesioniști în domeniu, precum psihologi sau consilieri. Ei pot oferi perspective și strategii suplimentare care să ajute la gestionarea diferențelor de temperament.
Încurajați comunicarea deschisă prin mențineținerea unei comunicari deschise cu partenerul sau alți membri ai familiei despre provocările întâmpinate. Lucrând împreună, puteți găsi soluții mai eficiente și puteți crea un mediu mai suportiv pentru toți membrii familiei.
Implementând aceste sugestii, părinții pot gestiona mai bine diferențele de temperament și pot contribui la dezvoltarea armonioasă a copilului, în timp ce își mențin și echilibrul emoțional propriu.
Mai este important de știut că temperamentul, desi este relativ constant în trăsăturile sale fundamentale, modul în care acesta se manifestă poate evolua pe parcursul dezvoltării. Educația, experiențele de viață și mediul înconjurător pot influența modul în care trăsăturile temperamentale se manifestă, ajutând copilul să dezvolte abilități de reglare a comportamentului și adaptare. Astfel, deși temperamentul de bază rămâne stabil, comportamentele și reacțiile copilului pot deveni mai flexibile și mai bine adaptate în timp.
Astfel, conștientizarea propriului temperament și a celui al copilului poate ajuta părinții să dezvolte strategii de parenting mai eficiente, care să sprijine dezvoltarea armonioasă a copilului și să creeze un mediu familial echilibrat.
