Despre somnul lui Iustin (0-3 ani)- part I

Cele mai grele momente au fost:

·      La 4 luni

·      La 12 luni

·      La 18 luni

·      La 27 de luni

·      Somnurile in masina

·      Somnurile in carut

·      Somnurile in deplasare

Astazi o sa va povestesc despre SOMN, somnul lui Iustin in primii 2 ani. Somnul a fost pentru mine cea mai grea parte din rolul de parinte. Desi inainte sa devin mama m-am gandit realist ca voi dormi mai putin si ca imi va fi greu, nu am putut cuprinde cu mintea de atunci cat de greu urma sa imi fie.

Prima data vreau sa va povestesc despre cum a evoluat de-a lungul timpului somnul si cum suntem acum. Incep prin a mentiona ca somnul m-a stresat cel mai mult din toate lucrurile ce tin de cresterea lui. Somnul si greutatea (ca e greu de carat in brate), dar in principal somnul :))

Frustrarea mea cea mare porneste din nevoia mea foarte mare de somn, eu fiind o persoana somnivora :)).

Inainte sa il am pe Iustin in viata mea, ma trezeam la 8 ca sa ajung la munca la 10, in weekend dormeam si pana la 12, Tibi se trezea inaintea mea, iesea facea cumparaturi, isi spala masina si isi bea cafea linistit la un film pana ma trezeam eu. Am dormit bine chiar si in sarcina. Eu ma pregatisem mental ca voi dormi mai putin cu copil mic, ca va fi greu...dar mintea mea nu a putut sa isi imagineze CAT de greu.

Apoi a aparut Iustin.

Intre 0-2 luni

Iustin este un copil cu necesar mic de somn, aveam sa aflu la 2 luni de viata ale lui, atunci cand am contactat un consultant de somn pentru ca ajunsesem la un nivel alarmant de disperare.

Ce am ales sa fac cand am simtit disperarea?

In primul rand sa constientizez ca nu am simt ok si apoi sa cer ajutor.

I-am cerut ajutorul lui TIbi, care a preluat somnul de seara si pentru somnurile de zi am discutat cu un consultant in somn.

·

Somnul fusese singurul subiect despre care am si citit inainte de nastere, am citit vreo 2 carti insa nu am inteles deloc ca:

·   bebelusii intra in somnul de noapte foarte devreme pe la ora 19:00, asta ne-a luat prin surprindere cand noi ieseam la plimbare cu el dupa ce ajungea Tibi de la munca si copilul adormea in carut. Uneori ne era frica sa il mai trezim pt transfer asa ca il lasam sa doarma in carut in casa pana la prima trezire de lapte, adica 00:00.

·  bebelusii dorm noaptea foarte agitat, uneori si cu ochii putin deschisi sau ca ii mai deschid fara ca acest lucru sa insemne ca s-au trezit si ca nu ar trebui sa vorbesti cu ei atunci ca ii trezesti.

· ca daca vreau sa invete sa adoarma pe o suprafata tare langa mine si nu in brate, trebuie sa am putin mai multa rabdare si toleranta cu disconfortul lui.

Pana pe la 2 luni a dormit in patutul lui lipit de patul nostru. Apoi Tibi s-a mutat in alta camera, el avand un somn sensibil in ideea ca readoarme greu daca se trezeste. Asa am aflat si cu cine seamana copilul in ceea ce priveste somnul :)) Eu am mai rezistat 1-2 luni cu copilul in dormitor, dupa care m-am mutat si eu pt ca eram realmente terorizata de faptul ca s-ar putea sa se trezeasca si ca ar trebui sa fiu iar treaza sa il adorm. Fiecare foiala a lui ma arumca intr-o hipervigilenta in care nu puteam sa mai adorm nici macar atunci cand el dormea. (desi eu readorm usor daca nu sunt stresata)

Am decis sa apelam la un consultant in somn ne-a ajutat foarte mult, cu cateva sfaturi practice si cu normalizarea situatiei. Am invatat atunci ca:

nu trebuie sa ii schimbam pampersul la fiecare trezire

· poate sa manance laptele si culcat, noi il luam mereu in brate, pozitia cosulet ca asa vazusem noi ca se tin copiii, insa lui nu ii placea deloc pozitia aceea

· am invatat sa ne folosim de sunetele albe mai consecvent,

· intuneric la somn, noaptea sa nu mai prindem lumina puternica cand il schimbam si ziua sa punem jaluzele

Mie nu imi placea sa imi doarma in brate o data pentru ca ma obliga sa stau in prima pozitie in care nimeream absolut nemiscata ca altfel se trezea si doi pentru ca a fost mereu un bebelus greu. Eu am probleme cu coloana, ceea ce in combinatie cu greutatea lui, facea ca somnurile in brate sa fie o teroare pentru mine. Mai ales ca neavand ajutor, in fiecare zi acumulam mai multa oboseala pe care nu reuseam sa o depasim neavand niciun ajutor.

Somnurile de zi au fost de fapt cele mai grele, copilul cu necesar mic de somn si cu o problema musculara, nu reusea sa adoarma ziua la verticala (sau poate nu reusea sa adoarma atat de rapid pe cat ma asteptam eu - nu stiu ) Desi tind sa cred ca a fost si o dificultate din cauza pozitiei, pt ca dupa ce a invatat sa se rostogolesca Iustin a dormit exclusiv pe burta, parea ca aceasta pozitie este mai relaxanta si contractura ce o avea pe tot spatele nu il afecta asa tare in pozitia asta.

Dar poate ca s-a si invatat in brate. Invatase pana pe la 2 luni ca ziua sa aiba somn in brate, adormea plimbat in brate nu doar leganat si din nou doar intr-o anumita pozitie, cu capul pe umarul meu - ceea ce ma face sa ma gandesc ca a avut o influenta si problema musculara. El nu a acceptat niciodata pozitia clasica de tinut in brate, cosulet gen.

Intre 4 si 12 luni

Pe la 4 luni a inceput Tibi sa-l preia la somnul de seara si sa stea langa el, el fiind in patut, pana cand adormea. La inceput am incercat eu sa fac asta insa cu mine plangea ca vrea in brate, iar eu nu mai puteam sa-l plimb in brate el la 4 luni avand deja 8 kg si eu ceva probleme cu coloana. Asa ca am decis ca cel mai bine este sa-l invatam sa adoama neleganat, cu Tibi langa si pe vremea aceea inca foloseam sunete albe.

Cele mai dragalase picioruse.

Cele care dorm mult 😅

Tot dupa 4 luni am inceput sa nu mai dorm nici eu cu el in camera pentru ca eram absolut terorizata de orice sunet scotea, orice miscare facea, imi era frica ca se trezeste si trebuie sa-l aud plangand si sa-l readorm in brate. Eram atat de speriata ca la fiecare sunet ma uitam pe monitor sa vad daca s-a trezit. Desi eu eram cu el in camera, ma bagam sub plapuma  sa il verific pe monitor, monitorul facea lumina asa ca incercam sa ma ascund si incercam sa nu fac niciun zgomot. Asa ca am decis ca nu voi mai dormi cu el in camera. In continuare auzeam orice miscare pe care o facea, pentru ca monitorul ne anunta. De fiecare data cand se trezea si avea vreun disconfort mergeam imediat la el in camera. I-am raspuns la fiecare cerinta, am ramas receptivi, nu am avut scopul de a face training de somn sau sa-l invatam sa "doarma singur" desi dormea singur in camera. Am luat decizia asta pentru a ne putea odihni si a fi parinti buni si in restul timpului.

Bebelus infasat.

Ar fi fost mai bine sa dormim in acelasi pat?

Poate, cred ca l-ar fi ajutat contactul fizic, insa pentru asta si noi ar fi trebuit sa fim ok sa dormim asa.

Consider ca nu am un copil touchy pentru ca nu am dormit cu el in pat?

Poate, dar poate asa e el. Nu putem sti. Oricum pe la 1 an ne-am pus intrebarea asta si noi, pentru ca nu era genul de copil pupacios, sa stea pe noi si din astea, si desi nici noi nu suntem prea tare, am hotarat sa facem niste actiuni constiente in directia asta si am inceput sa ne aratam afectiunea mai mult fizic ca sa contracaram din posibilul efect al nedormitului impreuna. Desi e posibil sa fie felul lui de a fi sau e posibil sa fie si varsta de vina, insa ne-am gandit ca rau nu face sa fim mai touchy cu el. Apoi a inceput si el sa fie mai pupacios si putin mai touchy, spre varsta de 2 ani.

Consider ca i-a afectat atasamentul securizant pentru ca a dormit singur in camera?

Nu, pentru ca nu a fost lasat sa planga cu nevoile nesatisfacute. De fiecare data cand a avut un disconfort, un parinte odihinit (cat de cat) si iubitor, i-a raspuns cerintelor.

Consider ca am facut sleep training?

Nu, scopul nostru nu a fost sa-l invatam sa doarma singur. El tot s-a trezit de 3 ori pe noapte la inceput, apoi de doua ori si apoi 1 data pentru laptic. Noi am raspuns de fiecare data cerintelor, in cel mai scurt timp posibil, nu am amanat sa raspundem si nici nu l-am lasat sa planga ca sa invete sa adoarma singur.

Consider ca sleep trainigul este ok pentru copil?

Nu, in niciun caz. Este o metoda prin care nevoia copilului este ignorata constant si consecvent pana cand copilul invata sa nu mai ceara ce are nevoie.

Consider ca nu ar trebui sa ne lasam copiii sa planga?

In niciun caz, insa conteaza de ce plange copilul si in ce context si conteaza daca plange singur sau mi se plange mie.

 In primele luni ne culcam seara cam ca si el, daca el se culca la 19 noi la 20 dormeam, apoi pe masura ce el s-a culcat mai tarziu si avansam si noi ora de somn, dar pentru ca in primul an el se trezea la 5:00 eu la 21 dormeam, ca sa pot fi functionala a doua zi. Dupa ce a implinit 2 ani si datorita faptului ca am inceput grupurile de mame si psihoterapia si lucram de la 21-22, incepusem sa ma culc la 22, unori 23. Pe la 2 ani se trezea si el mai tarziu, 6. :))

Intre 1-2 ani

Pe la 18-24 luni a fost o perioada in care somnul de zi s-a marit si uneori dormea si cate 3 ore. Dupa 1 an am incetat sa mai numar orele pentru PV (perioada de veghe) si pt cat ar trebui sa doarma, la cate ore de la trezire si tot asa. E adevarat ca Iustin a fost flexibil cu programul de somn dupa 1 an (sau dupa 1 an m-am relaxat eu si am putut sa observ) si somnul era la pranz, insemnand 12 sau 13 sau chiar 14.

Jucariile de atasament, un ajutor pentru el.

Pana la 1 an, la somnurile de peste zi adormea plimbandu-l in brate. Dupa ce a mai crescut si am inceput sa il cunosc mai bine si sa-i nimeresc mai bine momentul potrivit in care sa il bag la somn (adica sa obosit, dar nici prea obosit ca apoi adoarme prea greu) adormirile au inceput sa fie mai usoare. In zilele bune adormea in 5-10 minute, apoi il puneam in patut si dormea acolo. Cand a implinit 1 an si a facut 12 kg, am decis ca trebuie sa schimb metoda de adormire pentru ca atunci cand nu adormea rapid in 5-10 min ajungeam invariabil sa ma enervez si sa ma comport nepotrivit.

Asa ca am trecut la operatiunea, invatat sa adoarma langa mine in pat. A fost greu. A fost cu mult plans, mai ales in prima zi, a fost vreo ora de plans si suparare. A doua zi au fost doar vreo 30 min si in a treia zi nu a mai plans deloc. Plansul a fost greu de continut pentru ca dura asa mult timp, insa asa cum va spun mereu trebuie sa le dam spatiu copiilor sa simta ceea ce simt, asa ca i-am dat voie sa fie suparat CAT vrea el pt ca stiam ca pentru el este o schimbare grea. El adormise pana atunci doar in brate si dintr-o data mama lui nu il mai culca asa. Greu. El plangea si cand si cand mai venea la mine in pat, il mai mangaiam, ii spuneam cu o voce blanda ca il inteleg, ca stiu ca ii este greu. Apoi el se enerva din nou ca nu primea ceea ce isi dorea si incepea iar sa planga tare, se ducea la usa tragea de ea. Incuiasem usa ca sa restrang spatiul de manifestare, ca sa nu trebuiasca sa il aleg si aduc de prin intreaga casa. Apoi iar venea la mine, apoi iar pleca, ciclul asta a durat vreo ora, pana cand era deja obosit si s-a asezat in pat si a adormit.

Am introdus o asociere noua, il bateam ritmic pe spate (ca el doarme pe burta) cu o jucarie de plus, Michey. L-am anuntat inainte ca nu il voi mai plimba ca sa adoarma ca ma doare spatele si ca vom adormi amandoi in pat. Nu am insistat cu explicatia, ca nu ma bazam pe ea ca o sa-l convinga, stiam ca doar din comportament, cu rabdare va ajunge sa invete un mod nou de adormire. In prima zi, cea mai grea, m-am asezat in pat si i-am propus si lui sa faca acelasi lucru. La inceput a venit, nu stia exact ce ii propun, insa pentru ca nu stia cum sa adoarma asa.

 Somnul de peste zi nu ii influenteaza prea tare somnul de noapte, astfel ca ziua el poate sa adoarma si la 13, dar si la 14 sau 15, uneori chiar 16 si se poate trezi si la 17:30, uneori s-a trezit si la 18 si in continuare s-a culcat la ora lui obisnuita pt somnul de noapte, fie ca era 20 sau 21. A experimentat si zile fara somn, rare si nu consecutive, insa si in acele zile nu este extrem de agitat seara, poate deveni putin irascibil, il vezi ca incepe sa faca lucruri care nu ar trebui, insa gestionabil.

Seria de la OlinaOrtiz sunt nelipsite din rutina de somn.

 Pe la 18 luni luni Iustin nu mai raspundea atat de bine la rutina de la somnul de pranz, asa cum o facea inainte. Rutina asta a functionat in 90% din cazuri de la 1 an pana acum la 1 an si 6 luni. Cand nu a functionat, a fost pemtru ca ori nu l-am pus la timp la somn si nu a a adormit si poate era prea obosit sau prea putin obosit.

Rutina: dupa masa strangeam jucariile din sufragerie, trageam draperiile, le ziceam PA pisicilor, jucariilor si inchideam usa la camera, se ne urcam in pat si in 20-30 min adormea. Insa la un moment dat rutina nu mai functiona. Nu se mai linistea in pat, se dadea jos, incepea sa se plimbe prin casa, scoate jucariile si se si joaca. A mai avut la 16 luni cateva zile in care tot asa se dadea jos din pat, aprindea becul dar nu iesea din camera. Acum iese si din camera si nici nu se mai intoarce singur cu usurinta. Clar a crescut, clar vrea sa stea treaz sa se bucure de cate lucruri sunt de descoperit in lume. Coincide si cu o perioada in care a invatat si imi cere sa il duc in parc, asa ca de dimineata de la 7 imi arata usa si spune/tipa “parc”.

Ce am facut?

Pai in prima zi nu am facut mare lucru pentru ca am vrut sa-l observ, nu am vrut sa agravez situatia cu vreo reactie nepotrivita. M-am gandit ca poate e doar o zi in care nu i-o fi somn, in ziua aia a adormit mai tarziu cu 2 ore decat ora normala. Tin sa mentionez ca Iustin e un copil care rezista cu foarte putin somn, atat ziua cat si noaptea. Intr-o zi a dormit doar 15 minute si a fost ok, in sensul ca seara s-a culcat la aceeasi ora si nu a fost irascibil seara.

 Ce am facut apoi?

Am incercat sa observ ce functioneaza, ce il atrage catre pat cu o emotie pozitiva, ca nu vreau sa fac o asociere negativa cu somnul. “trebuie sa dormi ca asa zic eu, chiar daca nu iti e somn” Si la el functioneaza sa vorbesc cu jucarioarele de plus ca si cand ele il cheama in pat, il cheama sa-l pupe si sa-l iubeasca si sa doarma impreuna. Asta functioneaza de cele mai multe ori sa vina in pat. Si atunci se pune in pozitia lui de somn pe burtica si eu “il  pup” cu un personaj pe spate, ritmic, repetitiv pana se relaxeaza si adoarme.

Insa nu merge mereu, cand iese din camera si incepe joaca, am inceput sa-i spun limita “nu e timpul de joaca, acum e timpul de somn” si sa ma intorc la rutina initiala in care strangem jucariile  inainte de somn si le spunem “papa” si il aduc incet catre camera si apoi jucariile de plus preiau discutia, adica jucariile lui de atasament il cheama la somn si fac chestii funny in pat.

Uneori functioneaza una, uneori alta, ce incerc sa fac este sa fiu calma, nu e o tragedie daca nu doarme, nu vreau sa tip sau sa fac vreun comportament care sa-l sperie. Cel mai important pentru mine in cresterea lui este un sistem nervos calm. Si incerc sa ii explic regula de somn, si sa o impun cu delicatete urmarind foarte bine reactiile lui. Ca atunci cand il vad ca e foarte hotarat cu “nu”, o las eu mai moale putin o vreme, si revin putin mai tarziu cu aceeasi regula. Tot fara nervi.

Mediul de somn la 1 an

Consecventa cu care incerc este cheia succesului, impreuna cu calmul ce vine din niste asteptari realiste legate de dezvoltarea copiilor si nevoia lor de somn.

 Somnul la 2 ani si 4 luni

Acum se trezeste la ora 6-7, somn de zi 14 sau 15 trezire 16 sau 17 si somn de seara la 21:30 aproximativ. De cand il duc si la activitati 2 ore dimineata, adica de 2 saptamani somnul de zi il cam face in masina. 

Nu avem mari lupte legate de somn, sau poate nu le percep eu asa, caci am avut cateva zile in care a dat skip la somn si a fost ok si el si noi. 😅 Uneori cand da skip la somn incercam sa il plimbam putin cu carutul pe afara pe la 17 sau chiar 18 si face un power nap 10-15 min, dar rezista si fara ele.

Pentru noi cititul a devenit parte din rutina de somn mai tarziu, adica pe la 2 ani. La inceput il foloseam doar la rutina din somnul de zi, mai ales cand nu mai ieseam asa mult afara dimineata si nu mai era atat de obosit si avea nevoie de ajutor la adormire. Cand am trecut printr-o perioada mai grea cu adormitul la somnul de pranz, am ales sa fac compromisul de a citi mai multe carti, desi eu nu imi doream neaparat acest lucru. Insa m-am gandit ca decat sa nu adoarma, mai bine cedez putin aici.

De ce nu vreau sa citesc multe carti la somn?

Pentru ca mi se pare ca nu e neaparat momentul pentru a invata, cred ca incurajeaza impinsul somnului spre prea tarziu si il tine treaz. Cred ca e o rutina buna de conectare, insa “prea multe” e “prea mult”.

Cum am abordat acest lucru?

Inainte sa ne bagam la somn ii spun sa-si aleaga cartile pe care vrea sa le citim si sa le puna pe pat. Pentru ca e inca mic nu gandea strategic si alegea la inceput 2-3 carti si aia era, abia dupa ce le termina isi dadea seama ca sunt prea putine, insa eu nu il mai lasam sa mai ia altele, ii spuneam ca citim cate a pus pe pat. In timp a invatat ca trebuie sa aleaga mai multe, asa ca incepuse sa puna multe. Aici interveneam eu cu o limita in functie de cate cuvinte stiam ca are cartea.

Cate carti citim la somn?

Inca nu operam pe baza de numar ci pe baza de gramada. Pune o gramada de carti pe pat si zice ca citim "multe multe". Acum evaluam gramada din ochi si in functie de cat scris stim deja ca are fiecare carte si de cat de obosit e, cat de aproape e ora de somn, daca e somn de zi sau ne noapte, il lasam cu mai multe sau mai putine carti. Normal ca nu se multumeste cu ce zicem noi, insa impunem limita pentru a nu ajunge sa ne enervam apoi noi ca adulti.

Vrea mancare sau apa sau alte lucruri care nu sunt in camera exact la somn?

Imi amintesc ca a incercat la un moment dat la somnul de pranz sa imi ceara apa ca o amanare a somnului, si atunci i-am adus-o, insa apoi m-am asigurat ca nu mai intru la somnul de pranz fara apa. Mancare nu mi-a cerut niciodata, insa cu siguranta nu i-as aduce, mi se pare creeaza un obicei prost si incurajeaza sa nu mannace cat trebuie la masa pt ca stie ca va primi "completare".

In prezent Iustin incearca doar sa impinga limitele (putin) si la somnul de zi si de seara, in sensul ca spune “sa ne mai jucam putin”, insa daca noi ii spunem cu atitunea potrivita (calma si ferma, increzatoare ca face ceea ce trebuie) ca este timpul de somn, si incercam sa-l atragem in dormitor cu ceea ce stim ca ii place lui din ceea ce este posibil sa facem la somn. (citit, iubit, cu Michey pe spate) Un detaliu important este ca nu are jucarii in dormitorul in care doarme si cred ca si asta ajuta.

Nu imi dau seama daca nu impinge limitele pentru ca dintotdeauna am stiut cum sa ii punem limite, am fost consecventi si cel mai important, si eu si Tibi avem aceeasi parere si atitudine in legatura cu lucrurile astea sau pentru ca asa este el acum. Ma gandesc ca poate urmeaza si atitudini mai puternice in legatura cu dormitul, dar alerg sa nu ma anxietez inainte.

---

Dupa o vacanta la munte (nu stiu daca vacanta a fost de vina sau pur si simplu varsta), in care a dormit cu noi in pat, a inceput sa se trezeasca noaptea si sa ne strige. De data asta strigatul era diferit, era anxios, nu mai semana cu trezirile scurte dinainte. Asa ca dupa cateva zile cu treziri de genul asta ne-am consultat si parea ca suntem in acord ca acum ceva se simtea diferit si am decis ca nu ii face bine sa se trezeasca singur, asa ca am decis ca unul din noi sa doarma cu el. Am decis ca unul sa dorma o saptamana si unul celalata saptamana. Apoi universul a decis sa rada de planurile noastre, pt ca Iustin il vroia pe Tibi la orice trezire. Ar fi fost ok daca Tibi nu se opera la coloana si nu mai putea sa doarma in patul lui Iustin. Asa ca am continuat o vreme cu vechiul plan, insa Iustin se trezea seara si urla ca il vrea pe tati. Am fost reticenti sa-l mutam in camera noastra, cam vreo luna, apoi am decis ca incapatanarea noastra nu ne face mai odihniti si am decis sa-l mutam la noi in camera..si acum dormim toti 3.

Imi e frica ca va vrea mereu sa doarma cu noi si nu va mai dormi singur?

Ma gandesc ca e posibil ca sa-si doreasca acest lucru si ca e posibil sa ii placa asa, insa stiu de asemenea despre noi ca stim sa punem limite si stim cum sa-l insotim pe drumul dificil de schimbare al unui obicei. Asa ca am incredere ca vom schimba cand nu va mai fi confortabil pentru noi, oricare din noi.

Pun pariu ca nu te asteptai la o astfel de organizare, oamenii in general incep dormind in pat cu copiii ca ulterior sa ii mute singuri in camera. La noi a fost invers.  😅

Uitandu-ma in urma, cu mintea de acum, consider ca au fost cele mai bune decizii in acele momente pentru familia noastra ca intreg si nu as schimba nimic. Consider ca de fiecatre data am luat o decizie constienta, am tinut cont de toate persoanele implicate si de starea lor de bine si cred ca e varianta care a functionat cel mai bine pt noi.

Copil de 2 ani, dormind. :))